Cu toate că unele mase plastice pot părea identice, de
fapt sunt grupe de materiale diferite cu o structură moleculară diferită.
Reciclarea depinde de procesul de a le separa pe fiecare in parte. Aceasta
poate fi obţinuta în mod eficient în fabricile unde materialele reciclabile
generate în procesul de producţie sunt uşor de separat.
Utilizarea materialelor plastice prezintă probleme de
identificare, separare şi de contaminare. Dar acolo unde sunt suficiente
cantităţi de materiale reciclabile clasificabile, de exemplu ambalaje de paleţi
sau saci utilizaţi în industrie sau agricultură, reciclarea este realizata cu
succes. Cele mai scumpe produse secundare din plastic, precum cele ce provin din
calculatoare, fotocopiatoare şi o gamă largă de echipamente electronice similare,
sunt foarte solicitate. Spectrometrul este una din tehnicile utilizate pentru a
asigura precizia identificării acestor materiale care, după procesare, sunt
deseori folosite in manufacturarea echipamentelor electronice si electrice noi.
Reciclarea schimbă proprietăţile mecanice ale maselor
plastice, astfel încât nu poate fi posibilă reciclarea unor cantităţi mari de
un anumit tip reintegrându-le imediat în acelaşi proces de producţie. În unele
sectoare, prejudecăţile împotriva materialelor secundare rămâne un obstacol
important în reciclarea plasticului, dar aceasta atitudine se schimba rapid o
data cu luarea in considerare a protecţiei mediului şi a altor influente.
Recuperarea ambalajelor de plastic reprezintă cea mai mare provocare, şi nu
doar în realizarea economica privind colectarea de material suficient segregat
pentru a face reciclarea viabila. Sticlele PET, care sunt utilizate in
cantităţi mari în multe ţări pentru băuturi, este un excelent exemplu de
reciclare ale ambalajelor . Polyethylene terephthalate - numele complet al
cuvântului PET- este un material sofisticat de o rezistenţă mare care este utilizat
cu foarte mare eficienţă ca recipient pentru băuturi. Avantajul reciclării
ambalajelor PET este enorm, data fiind numărul mare de sticle folosite care pot
fi exploatate la un cost acceptabil.
Costul de colectare a materialelor în cantităţi mici de
la o multitudine de surse este principalul obstacol in dinamizarea progresului
în reciclarea multor polimeri. În unele tari, politicile administrative îşi
asumă o mare responsabilitate în recuperarea de ambalaje şi alte produse.
Aceasta "responsabilitate" presupune dezvoltarea reciclării maselor
plastice prin acoperirea unor elemente ale costurilor comerciale tradiţionale -
iniţial prin manufacturare şi distribuire, şi in final de către consumator prin
preţurile de producţie uşor crescute.
Reciclarea diferitelor tipuri de plastic prezintă o
problema in ceea ce priveşte incompatibilitatea polimerilor. Oricum,
introducerea aşa - numiţilor " Compatibilizatorii" care creează stabilitate
polimerică între legăturile dintre structura diferită a moleculelor a maselor
plastice, facilitează utilizarea de combinaţii. Compatibilizatorii pot face
deja posibila producerea unui tip de aliaje din plastic din materiale de
calitate inferioara.
Procesele continua sa se dezvolte pentru a obţine substanţele utilizate in
producerea maselor plastice, si pentru a folosi aceste materiale ca materie
prima in producerea unor substanţe diferite. Gunoiul, plasticul nereciclabil,
au valoare calorica si pot fi utilizate prin urmare drept combustibil.
Exista şapte tipuri diferite de materiale plastice.
Puteţi determina gradul plasticului privind aproape in partea de jos a
recipientului. Acest număr corespunde gradului materialului din plastic.
Gruparea separata pe tip de material este obligatorie înainte de a recicla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu